ploaie de cuvinte

Fiecare zi vine la noi cu o avalansa de noi cuvinte. Animalele nu mai sunt desemnate dupa sunetele pe care le fac, acum unele au nume : pacagal, leleu, cocodal, mamutu, libilila,garga, sapi,caine, pipotam etc. Obiectele casei au de mult timp nume reale, chiar si acasa e acasha.

Ceea ce mi se pare cu adevarat intersant este asiduitatea cu care cauta sau creeaza oportunitati pentru a folosi anumite cuvinte. Sa le spunem favorite. Mult timp a fost "a picat". Si multe lucruri au picat, chiar de la inaltime doar pentru bucuria Sophiei de a rosti cuvintele. Chiar si Sophia s-a intins de cateva ori pe jos tot pentru a-mi explica dupa "a picat". Daca stau sa ma gandesc bine, astea au fost, alaturi de mama, tata, apte, apa, primele cuvinte. Pe atunci erau "a pica" dar dupa cata mancare arunca de pe masuta (cam tot ce intra in raza de actiune a manutelor) sensul era acelasi.

A urmat "a plecat" . Barbatul a plecat. Tataia a plecat. Tati a plecat. Masina a plecat. Jucaria pe care Sophia a pitit-o intre canapele "a plecat". Pentru pantofiorii scosi din dulap si ajunsi pe blatul din bucatarie exista aceeasi explicatie, "au plecat".

Despre mimic am scris o postare intreaga.

Acum are un nou favorit "acolo". Muta lucruri suficient de departe pentru a arata unde le este locul : acolo. Mai complicat este ca ne muta si pe noi prin casa. Directia e " acolo" , adica sub scara, unde stau o parte din jucariile ei. Modul de operare? Daca sunt in picioare, doar ma impinge imperativ "du-te!", daca stau jos, e mai complicat. Se urca in spatele meu pe canapea, ma impinge "gios, parte" (jos, la o parte)", apoi incepe cu "du-te acolo, acolo" pana ajung la locul de joaca.

Condimentam cu omniprezentul Gata. Gata este refuzul sau negatia absoluta. Nimic nu mai vine dupa Gata. Nici o imbucatura, nici o gura, nici o secunda in plus la schimbat de scutec. Nici o seunda de asteptare pana primeste laptele. Gata. Acum.

Gata si cu mine pe ziua de azi. Am plecat.