vineri, 3 iulie 2009

Epoca "mimicului"


Pe Sophia nu o mai cheama Toti, ci Totiaa. Concomitent si noi am devenit Mamiaa si Tatiaa.


Goleste cutiile pentru satisfactia de a gasi "mimic" in ele. In acelasi spirit, ne pune sa golim paharele (de apa) pana la fund, pentru a baga mana in ele si a constata acelasi "mimic".

Vine cu castronelul si cere "miam-miam" pufarine, le duce cu grija pana la masuta, acolo le rastoarna, apoi le imprastie pe jos si se preocupa sa ciuguleasca cate una culcata pe burta direct de pe covor. Daca ajung in timp util, le strang si le arunc. Nu dureaza mult si cere iar. Imi arata castronelul, "mimic", e gol. Ocazional vrea "nuce" sau"tatide"(nuci sau stafide). Din pacate pentru acelasi sport.

Trage de manerul sertarului cu rafturi si pupa toate sticlele la rand. "doi patu dece Olei". Realitatea e ca nu am chiar atat ulei....




De cand a invatat (acum cateva luni) cum se imbratiseaza Scufita Rosie cu bunicuta, a devenit mare fan imbratisari. Noi, ce sa mai zicem, suntem deja adicti. Ca in filmele coreene de pe vremuri, una dintre noi emite chemarea ("bate" sau "hai sa ne imbratisam" - ghiciti care cum), desfacem larg bratele si ne avantam una spre alta. Exista chiar si un sunet caracteristic cand are loc imbratisarea propriu-zisa. Tehnica este deosebit de elaborata, un fel de ceremonie a ceaiului la japonezi. Dar si satisfactia este pe masura.


Si de cateva zile nu mai mananca aproape nimic. "Manc mimica", cum a spus chiar ea, cand incercam sa o convingem sa guste ceva. Asa cum am zis, suntem in epoca "mimicului"...Sper sa inceapa cat de curand epoca "ceva-ului"...

7 comentarii:

  1. E o dulceata de fetita!!!!

    Mai vrem, mai vrem, perlute à la Totiaa ... ma bucur ca ai inceput sa fii mai activa si sa ne povestesti mai multe despre Sophia!

    RăspundețiȘtergere
  2. Si noi suntem mamio si tatio sau mimio si titio, dar nu ne-am dumirit ce inseamna, cateodata ramanem doar mami si tati.
    Mult succes cu masa va uram si big hug:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Pai pe caldura asta numa' "mimicul" e bun!
    Tare scumpa este!

    RăspundețiȘtergere
  4. am ris cu gura pina la urechi... Daca ma gindesc bine, si la noi neantul, sau cel putin negatia, sunt fascinante sub toate formele lor, proprii sau figurate... "nu se mai aud" "nu mai este" "n-a mai ramas" "nu se vede" dar nu ma gindisem sa fac vreo analogie filosofica cu portiile de alimente, care si noi sunt in cadere libera de vreo zece zile (cu exceptia binecunoscuta a laptelui matern). Cu alte cuvinte, daca nu e caldura la mijloc, precis e filosofia; reconfortanta pista pe care ne-o ofera Sophia! Va imbratisam cu drag, in asteptarea ocaziei de a dobindi si noi tehnica Scufitei Rosii, pe care ardem de nerabdare s-o descoperim cu ajutorul vostru:-)

    RăspundețiȘtergere
  5. E asa delicata si scumpa Sophia! Noi avem un upgrade la "atata". Ceea ce inseamna, evident, muult (zic in special de mancare). :)) Intr-o noapte s-a trezit brusc, a zis "atata" si am stat impreuna sa citim vreo 2 ore. Era 4 dimineata...

    RăspundețiȘtergere