Societatea noastra asociaza alaptatul cu imaginea unui bebelus micut in bratele mamei. Un ghemotoc care se uita pierdut in ochii mamei, sub surasul madonic al acesteia. Mai putin cu un copilas cu dinti in gura, care striga in gura mare "apche apche", care isi baga capul in decolteul mamei sau isi aduce cartea favorita ca sa aiba ce frunzari in timp ce suge. Uneori sta si picior peste picior, imagine perfecta in care eu ma simt ca umbreluta din paharul de cocktail.
Cu toate astea mi-e greu sa inteleg de ce exista atat de putina intelegere pentru alaptatul copilasilor de peste un an. Toata surasurile de intelegere din trecut s-au stins, acum cine aude pare de-a dreptul infricosat si contrariat.
Poate sunt pozitiile de vina? Suge stand in fund sau in picioare, sau intinsa pe mine, pe scurt nici o pozitie nu ii e straina. Mai nou incearca sa imi dea si mie sa gust o picatura, imi intinde degetelul "papa!", si cand o refuz politicos ridica din umeri si continua cu suptul de parca mi-ar spune "treaba ta, nu stii ce pierzi!" Uneori imi mai aduce si cate o jucarie sa o alaptez, la papusi mai accept dar la animale am tras limita....
Poate e de vina candoarea cu care cere lapte in cele mai nepotrivite (pentru mine) momente . Oricand, asta e cuvantul potrivit.Cand aude cuvantu magic "lapte" e clar ca e rost de supt. Chiar daca e intr-o conversatie banala, gen "Sa nu uiti sa iei lapte " sau "merg sa fac ovaz cu lapte". Desi are auzul extrem de fin, precis crede despre mine ca sunt cam tare de ureche (desi i-am explicat deunazi ca nu urechea e de vina, dar pana ajunge mesajul unde trebuie, ma mai odihnesc si eu ), ea cere totul repetitiv, daca e apa e "api api apa api apa" daca e lapte e "ape apche apche ape ape". Doar la mancare e scurt "papa", traducere libera "mda, iar trebuie sa mananc".
Cu adevarat singurul inconvenient pe care il gasesc este ca organizarea meselor necesita o abordare mult mai flexibila. Multe mese s-au terminat in cateva minute cu Sophia cocotata pe masuta scaunului de masa si de acolo in bratele mele, apoi jos conducandu-ma cu fermitate la canapea pentru o portie de lapte. In ultimul timp remarc totusi ca intelege cand ii spun ca intai mancam si apoi o sa bea lapte. Adica pentru cateva minute, nu mai mult, dar e si asta un progres.
Inca incercam sa functionam pe pricipiul enuntat de Dr. Sears "nu oferi, nu refuza", cu cateva exceptii: in anumite cazuri ii distrag atentia, de exemplu daca mai dureaza putin pana e gata masa, in anumite cazuri aman, daca suntem afara, ii promit ca va primi cand ajungem acasa. Nu ma mai simt relaxata sa alaptez in public, din varii motive. Unele tehnice, e frig si nu e prea placut sa te dezbraci de 5 ori pe ora, plus ca Sophia nu mai agreaza pozitiile inchise cu minim de expunere. Altele, de ordin psihic, nu mai e fun sa mai fac educatie publicului oripilat si plin de predictii sumbre despre varsta pana la care va suge Sophia. Si cele mai grele de suportat sunt motivele legate direct de Sophia, exista persoane, unele chiar apropiate, care considera ca e mai politicos sa-si expuna parerea adresandu-se direct Sophiei "Rusinica, pana cand ai sa mai papi de la mami?" Desi Sophia nu intelege partea cu rusinea, pe mine ma irita ideea ca va incepe sa perceapa atitudinea negativa a celor din jur.
Nu pot spune ca nu ma gandesc la intarcare, dar nu ca la ceva concret, ci ca la un dat firesc care va veni candva, de preferat din initiativa Sophiei. M-am gandit chiar si la diverse intarcari partiale, ziua sau noaptea sau limitarea supturilor, toate fara un motiv concret. Sigur ca ideal ar fi sa renunte singura pe la 2 ani, pentru ca am mai dori un bebe, dar alaptatul afecteaza sansele tratamentului necesar. Fireste prioritatea este copilul real, Sophia si bunastarea sa, asa ca momentan totul e o discutie teoretica.
Oricum ii sunt recunoscatoare din multe motive alaptatului (si implicit Sophiei care la o luna de viata a avut intelepciunea sa nu mai accepte caompletarea cu biberonul ) :
- economice, pentru cat am economisit oferindu-i totusi cel mai bun lapte care exista
- ecologice, pentru toate ambalajele neutilizate, energia neconsumata cu sterilizarea, incalzirea, etc
- sanitare, pentru sterilitatea perfecta a laptelui
- de alinare, pentru noptile in care a consolat dureri de dinti, suparari de vise urate, raceli si zilele in care se loveste sau pica
- de hranire si hidratare in lunile cand doar a gustat ( si de multe ori nici macar atat) din mancarea solida
- de imunitate, am avut parte de doar 2 raceli, si acelea dobandite
- de comoditate, pentru ca ne-a permis sa calatorim fara probleme in tara si in strainatate
- de usurinta a somnului, desi uneori a actionat mai degraba ca energizant decat ca somnifer
- de extraordinara apropiere fizica si psihica, o reactie simbiotica care nu are egal decat in cea dintre mama si copilul nenascut
Postări
Alaptatul dupa 1 an este plin de beneficii, asa este. Si eu am continuat sa alaptez, a doua oara chiar fiind gravida.
RăspundețiȘtergereCu prima fetita s-a intamplat sa se opreasca ea cumva, a fost o seara in care era prea obosita si nu a mai cerut sanul (era singura masa de lapte ramasa), a doua zi parca si uitase. Avea 17 luni.
Vad ca incepe sa arate la fel si cu a doua ... deci, ce sa zic, lasa copilul sa te ghideze ...
Pai Sophia face 16 luni in cateva zile si sincer nu pot spune ca a renuntat la vreun supt, ba sunt chiar zile (in special cele ploaiase cand nu iesim afara) cand parca nu mai asta vrea.
RăspundețiȘtergereMihaela, ne alaturam cauzei voastre. :)) Cateodata stam mult in parc, iar Maria mai uita sa suga si in casa, asa ca se aduna multe ore fara lapte si vad cum devine nelinistita fara sa-si dea seama de ce. :) Dupa ce suge putin ii reapare un zambet extraordinar pe buze.
RăspundețiȘtergereEu le raspundeam de fata cu el persoanelor care i se adresau cu 'rusine'. Le spuneam ca nu e rusine, e normal, e sanatos, lui ii place si ii face bine, mie la fel. Si am fost mereu atenta ca aceste remarci sa nu il doara, sa nu il faca sa se indoiasca ceva, imi doresc foarte mult ca intarcarea sa fie a lui, din partea lui, la momentul in care el e pregatit pt asta. Si vorbesc la trecut pentru ca acum, la 2 ani si un pic, nimeni nu mai comenteaza, doar se oripileaza si amutesc :))) Ce-i drept, nici nu mai cere sanul cand suntem pe afara.
RăspundețiȘtergereDa, si eu raspund de fata cu Sophia, ba chiar uneori ma trezesc intrand in explicatii savante despre studii la primate care au demonstrat ca varsta de intarcare cu care a evoluat omenirea e cam de 6 ani. Eu totusi cred ca majoritatea celor care comenteaza o fac din ignoranta, dar cu buna credinta. Probabil ca mai am si eu o doza de ambivlenta, si asta nu face decat sa ma irite si faptul ca ma irita comentariile.
RăspundețiȘtergereNici eu nu mai alaptez in public, dar cand mai sunt in casa si alte persoane, nu o refuz. Nici nu as avea cum sa fiu consecventa, cand vine X primesti laptic, cand vine Y o stergem la etaj pe furis.
Undeva in interior cred ca mi-e frica sa nu ne apuce si pe noi varste de 5-6 ani...
O sa stiti amandoua cand sa va opriti. Nu trebuie sa va impuna nimeni asta. Si eu am alaptat pana la 1 an si 10 luni al doilea copil. Binenteles ca toata lumea comenta.
RăspundețiȘtergereCand ne-am oprit era vara, caldura mare, puiul devenise super marait si plangea cand ma vedea (ceva de genul pe mine cui ma lasi, eu mai vreau unpic de lapte - eu incep[usem serviciul), si am luat-o incet-incet si am suplinit laptele cu multa dragoste. Si cu biscuiti...
buna. ma numesc monik .am 2 fetite.bianca are 4ani si jumat<te iar cezara 1an si 7luni.cezara suge si acum la san.intrebarea mea este,e bine sa-i dau in continuare sau nu mai are nici un beneficiu pentru ea va rog raspunde-ti.multumesc.
RăspundețiȘtergereBuna...sunt Loredana si am o fetita Daria de 1anisor as vrea sa nu-i mai dau san dar nu cred ca e posibil mai ales noaptea se trezeste si o cauta cu ochisorii inchisi.Noi locuim in Anglia si de aici asistenta imi spune sa nu-i mai dau sa incerc sa opresc alaptatul voi ce ma sfatuiti?
RăspundețiȘtergere