sâmbătă, 7 februarie 2009

Dormitul in pat cu parintii



Prolog : In luna a 8a de sarcina am inceput sa adunam cele necesare pentru Sophia. Am studiat (ca asta e jumate din placerea unei achizitii, nu?) si am ales patutul ideal, din lemn, colturi rotunjite, bare rotunde, laterala culisanta, si fund din bare de lemn pentru a permite aerisire optima. Pe deasupra saltea din fibre de cocos, din cele de cocos-cocos, nu cu spuma sau alte adaosuri. Pe deasupra am luat cateva lenjerii de pat. Musai cu aparatori. Ba chiar mi-am petrecut o saptamana cusand de mana o lenjerie cu tot cu pilota, cearceaf de pilota, cerceaf de pat, fata de perna, aparatori cu snururi de catifea asortata. Ideea era clara : Sophia va dormi in patutul ei, la inceput cu noi in camera, apoi in camera ei.

Pasul 1 : Sophia a venit acasa. Si a dormit in patutul ei, la inceput in camera noastra, apoi in camera ei, cu mine ca tovaras de camera pe canapeaua lipta de patut. Ce-i drept statea mai mult in brate ziua, fie la mine pentru laptic, fie seara la tatal ei pentru digestie (o paranteza, nimic nu functioneaza mai bine pentru colicile abdominale decat tinutul la pieptul unui parinte). Dar asteptam in schimb (pentru toate asteptarile perioadei respective blamez hormonii lauziei si starea de transa datorita lipsei cronice de somn) sa doarma in patutul ei noaptea. Mi se parea ca ar trebui cumva sa i se para echitabil contactul fizic ziua contra somn in patutul rece noaptea, nu stiam pe atunci cat de putin stiu bebelusii despre echitate..... .

Pasul 2 : Intr-o noapte m-a trezit brusc din somn o senzatie arzatoare in ceafa ca sunt privita insistent. M-am intors si am vazut doi ochisori mari, negri, un nasuc mic lipit de o zabrea si doua manute intinse inspre mine printre bare. In lumina difuza a lampii de veghe, parea o imagine potrivita pentru un poster pe care ar scrie "Eliberati copiii!" Atunci am realizat ca patutul e doar un de fel de puscarie pentru copii. Un loc intre gratii de unde esti scos pentru masa si plimbare. O granita artificiala intre copil si parinte. O bariera care ne protejeaza pe noi adultii, de nevoile lor firesti. Din acea noapte Sophie a poposit pe canapea langa mine.

Pasul 3 : In jur de 2 luni de la nasterea ei, tatal Sophiei s-a declarat satul de dormitul de unul singur. Mi-aduc aminte ca am intrebat (oarecum retoric si auto-directionat) " Intelegi ca daca Sophia intra in patul nostru, nu se va muta de buna voie decat peste cine stie cati ani?" Raspunsul a fost echivalentul lui "I do" din filme, si astfel ceremonia a fost consacrata , asa incat ne-am instalat in patul familial, in pozitia pe care nici macar Attachement parenting-ul nu indrazneste sa o recomanda, cu Sophia in mijlocul patului, intre noi. Sophia s-a uitat la mine, s-a uitat la tatal ei, a zambit si a adormit instant.

Pasul 4 : O ultima incercare. De cand ne-am mutat cu totii in patul mare, Sophia a inceput sa doarma mult noaptea asa ca intr-o seara am pus-o adormita in patut la ea in camera. Dormea dusa. In 2 ore am verficat-o eu de vreo 5 ori, tatal ei de vreo 10. Intr-un final s-a intors cu ea in brate in pat (tot adormita), "ca sa putem dormi si noi".

Epilog : patul nostru este patul familiei, locul in care noaptea intram cu toti in rezonanta (ca raspuns la toate comentariile pseudo-psiho-pupu despre pseudo rezonanta in care intram in somn si pe care fireste copilul o poate pseudo-altera), Sophia alterneaza intre pozitia capul spre mine si picioarele pe mine sau pozitia capul spre taica-su si picioarele pe el.

Concluzii : suntem parinti si noaptea. Sophia are nevoie de noi si noaptea. Patul nostru este locul magic in care ne regasim cu totii, cercul nostru sacru in care protejam si suntem protejati. Nimic nu e e mai dulce ca o manuta mangaindu-ma pe fata si un glascior adormit care sopteste "mama". Sau o dimineata inceputa cu un pupic pentru tatic, si o cuibareala calda si dulce inainte de trezire.

-Ce vom face daca vom mai avea un copil?
-Vom cumpara un pat mai mare!

12 comentarii:

  1. Ce incrancenata eram si eu cu dormitul la patut. Ma gandesc cat de usoare ar fi fost unele nopti daca nu m-as fi incapatanat atat! Doar cateva ca apoi a dormit cu mine. Dupa care iar a dormit in patut, chiar dormea bine, toata noaptea, se trezea dimineata si gangurea singura cate o jumatate de ora. Apoi iar a dormit cu mine si asa a ramas pana in zilele noastre:)
    Acum nu ma mai pot eu desparti de ea

    RăspundețiȘtergere
  2. daa, mirosul de bebelus e un drog foarte puternic, suntem deja adicti..

    RăspundețiȘtergere
  3. Basse are 4 ani si de la 2 ani de cind ne-am mutat la casa doarme cu noi.De ce?Pt ca s-a intimplat in citeva nopti sa plinga in patut si eu sa nu-l aud,caci nu era in camera noastra.Asa ca mustrata de constiinte l-am mutat la noi in pat.Si e asa de bine.Zica cine ce o vrea,pina mai vrea poa sa doarma cu noi.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ce ma recunosc :) La fel, goana dupa patut, aranjat, amenajat, hotararea ca doar acolo doarme si... am venit acasa in 3. Nopti crunte cu colicile in care de-abia-de-abia adormea pe noi, de unde patut, era parasit, plin de pungi de pampers si-alte cele. Sunt doua luni deja si zibe tot pe noi, cu noi, langa noi, in patut am pus-o de doua ori, ziua cand era camera mare cu lume sau trebaluiam eu de zor la ceva.
    Ce dulce e momentul de seara cand adoarme, ne intindem langa ea, ii urmarim surasul de-nceput de somn, si intram toti trei impreuna in alta lume, tot impreuna.
    O sa-mi fie tare dor de manuta razleata, oftatul induiosator, foiala discreta si lacrimile de fericire itite la coltul ochilor lui daddy (si a lui mami)...e nevoie de mai mult pe lume?

    RăspundețiȘtergere
  5. Mie mi-a placut pasul 4 :)).
    Ceva asemanator a fost si la noi...Diana a trecut si ea din patul cu gratii in patul nostru, apoi dupa ce am divortat a dormit cu mine. M-am recasatorit si ea a avut atunci camera ei cu un pat de copil mare...avea 5 ani. Cu Silvia am zis ca ne va fi mai usor...am mutat-o cu tot cu patut la Diana in camera. Dar am peterecut nu stiu cate nopti adormind pe covor langa patutul ei(ea n-a mai avut pat cu gratii ci cu plasa)...degeaba era cu sora mai mare in camera, ea o voia pe MAMA! Am trecut apoi la paturi etajate, mi-am zis ca va fi mai usor...ei acum adormeam cu ea in pat, venea sotul pe la ora 1-2 noaptea sa ma duca la culcare :). Apoi au inceput miscarile de trupe...se trezea noaptea si venea la noi in pat...acum s-a pototlit de o vreme, mai vine dimineata uneori. Si are 5 ani jumate. ;)
    Te inteleg perfect si le inteleg si pe mamicile care au scris mai sus...

    RăspundețiȘtergere
  6. Și noi ... și noi!!! Co-sleepers! :)))

    Noi le-am ținut pe amândouă de la naștere între noi, în primul rând pt că eu, după niște cezariene de urgență cu complicații, nu eram în stare să mă ridic din pat să alăptez peste noapte.

    Dar să știi că treaba cu doi copii, pat mai mare nu merge chiar așa. Mai ales dacă unul e nou-născut. Adulții pot controla felul în care dorm și spațiul pe care îl ocupă, dar un copil nu se poate opri să nu se urce peste bebelușul de lângă.

    Partea bună, din experiența noastră? Prima, Maria, și-a adjudecat singură pătuțul propriu pe la 1 an jumate (inițial a fost lipit de al nostru). Acum doarme fără probleme și fără treziri singurică.
    Pt că sunt gravidă a treia oară, ne pregătim pt marea mutare și a celei de-a doua, Anna, care are 13 luni, să vedem cum va fi, dar cred că se va adapta cu ușurință, pt că va împărți camera cu surioara mai mare.
    Pt a-i auzi peste noapte, există monitoare de supraveghere, sunt extraordinar de utile și în timpul somnului de zi!

    RăspundețiȘtergere
  7. Sau veti dormi de-a latul celui pe care-l aveti deja,pana la o noua achizitie! :))

    RăspundețiȘtergere
  8. Hmm, si noi avem patutul lipit de patul mare, are o laterala scoasa si din reflex inca ii mai schimb lenjeria cand o schimb si pe cea de la patul mare. Ba chiar ii si spun Sophiei "daca vrei, poti sa faci nani aici"...degeaba, nu ma crede....

    RăspundețiȘtergere
  9. mi-a placut mult mult sa va citesc.
    noua ne-a luat cateva luni bune sa scoatem patutul lui d din camera, ne obisnuisem prea tare cu el ca piesa de mobilier, am incercam sa-i gasim tot felul de alte intrebuintari dar a ajuns intr-un sfarsit la locul lui. la mama pe balcon :D

    RăspundețiȘtergere
  10. Noi nici macar nu ne puseseram problema ca bebelusha ar putea dormi altundeva decat in patul ei, in camera ei. Si asa a facut timp de vreo 5 luni bune, in care eu faceam naveta pentru alaptat o data pe noapte la inceput, apoi deloc, ca nu se mai trezea. Si pe urma, tot citind despre cum are nevoie copilul de parinti si noaptea (desi Alla niciodata nu s-a opus dormitului la ea, o puneam adormita si era ok - credeam, cel putin) m-a apucat jalea ca am lasat-o atata timp singura. Asa ca am luat-o cu noi. Apoi au inceput noptile cu dinti, cu treziri dese-dese; si asa ne distram de un an deja, intr-un pat mic dar cald si bun (si uneori odihnitor).

    RăspundețiȘtergere